Sample image

Jurnal

 

3 februarie 2013

 

Guvernul Franţei încurajează căsătoriile gay,
dar şi adopţiile pentru aceste cupluri

 

Mihaela Arcana

 

Familia îşi are fundamentul în voinţa liberă a soţilor de a se uni în Sacramentul Căsătoriei și se bazează pe complementaritatea naturală între bărbat şi femeie, care în familie se exprimă printr-o totală dăruire de sine, în respectul faţă de semnificaţiile şi valorile specifice ale acestei instituţii, care nu depinde de om, ci de Dumnezeu însuşi: „Această legătură sfântă, care are în vedere atât binele soţilor şi al copiilor, cât şi al societăţii, nu depinde de bunul plac al omului. Căci Dumnezeu însuşi este autorul Căsătoriei, pe care el a înzestrat-o cu multiple valori şi scopuri“ (GS 18).


Nu încape îndoială că, în trecut, familia trăia o viaţă mult mai normală, mai fericită, într-un climat patriarhal liniştit, tradiţional, nepoluat moral. Astăzi, situaţia e cu totul alta. Familia e mult mai expusă, mai ameninţată, atmosfera morală e cu totul otrăvită. Pentru a nu se lăsa dusă de curentul lumii, am putea spune că sunt necesare acte de eroismul. Un proverb din popor spune că fuga este ruşinoasă, dar e sănătoasă. Când este vorba de salvarea familiei, fuga nu e ruşinoasă şi e întotdeauna sănătoasă: fuga de pericole, de mentalităţile la modă, de tot ce o ameninţă. Exemplu în această privinţă ne este Sf. Iosif. Când familia i-a fost ameninţată cu distrugerea, nu a stat la discuţie, nu a negociat cu Irod; a luat pruncul şi pe mama sa şi a luat-o la fugă, nu s-a oprit până în Egipt. În mod deosebit, familiilor creştine din timpurile noastre le adresează apostolul Pavel cuvintele: „Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu... nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit“ (Rm 12,1-2). Mai mult ca oricând, astăzi, creştinul trebuie să fie o persoană nonconformistă, să meargă împotriva curentului.


În ceea ce priveşte diferitele mentalităţi legate de familie cu care se confrunta societatea noastră, trebuie să amintim faptul că începutul anului 2013 (13 ianuarie) a adus cu sine o serie de proteste în Hexagonul European. Sute de mii de francezi au început să iasă pe străzi şi să protesteze împotriva Guvernului francez, care a hotărât ca adopţiile şi căsătoriile gay să fie legalizate. Această problemă a apărut încă din timpul campaniilor pentru alegerile prezidenţiale, când, preşedintele Franţei, François Hollande, a menţionat printre discursurile sale extinderea drepturilor cuplurilor gay.


Deşi trăim într-o lume în care domină principiul democratic şi în care trebuie respectate drepturile omului, nu trebuie uitat faptul că suntem membri ai unei societăţi, iar deciziile mai puţin bune ale unora pot afecta pe ceilalţi membri. De aceea, nu putem să ne gândim doar la binele propriu, cât mai ales la binele comun. Trebuie luat în calcul unul dintre principalele scopuri ale familiei, şi anume, preocrearea. Proliferarea homosexualităţii şi a aşa-ziselor „căsătorii“ între homosexuali prezintă şi un aspect social, deoarece compromite fundamentul societăţii. Dacă acum sunt o minoritate, există foarte multe şanse ca în viitorul apropiat să devină o majoritate. Ea distruge familia creştină, pentru că nu aduce copii; produce daune în educarea morală a tinerilor din zilele noastre.


Deşi multe sondaje de opinie arată că mai bine din trei sferturi din populaţia Franţei este de acord cu legalizarea acestor căsătorii, părerile se schimbă când vine vorba despre adopţiile din cadrul acestor cupluri. Însuşi Fericitul Ioan Paul al II- lea spunea în L'Osservatore Romano că „nu poate constitui o adevărată familie legătura dintre doi bărbați sau două femei, și încă mai puțin se poate atribui unei asemenea uniuni dreptul de adoptare a fiilor lipsiți de familie!“ (25 februarie 1994).


Contrar celor spune mai sus de Fericitul Părinte, Ian Buruma (România Liberă ne informează că acesta e profesor de “democraţie, drepturile omului şi jurnalism la Bard College" in New York City) laudă într-un articol de-al său din data de 8 ianuarie a.c., „libertatea individuală de a alege propria identitate sexuală“, dar, totodată, afirmă şi că unii oameni se nasc homosexuali, pe când experienţa umană denotă tocmai contrariul şi anume că homosexualitatea este o alegere, o formă de dependenţă sexuală, aşa cum fiinţa umană poate deveni dependentă de o mulţime de alte vicii și lucruri dăunătoare. Tot el afirmă că principalul obiectiv al relaţiilor sexuale nu este procrearea, ci satisfacerea impulsului sexual, iar cei care gândesc diferit sunt acuzaţi că „încurajează agresiunea sexuală“ ori „ura împotriva homosexualilor“.


Cât priveşte ţara noastră, manifestarea acestui mod de raporturi dintre bărbaţi sau dintre femei trezeşte în opinia publică românească atitudini de respingere, dat fiind faptul că în societatea românească a existat mereu familia sub forma cuplului heterosexual. Cu toate acestea, ea este promovată nu doar de mass media, ci şi de organizaţii nonguvernamentale, care o promovează ca ceva de dorit, corect, bun. De asemenea, aceste organizaţii au publicat pe 18 ianuarie anul trecut faptul că luna februarie va fi luna dedicată acestor cupluri. Cunoscută sub denumirea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali), această lună este aniversată şi în alte opt ţări europene.


Consider că aceste cupluri nu pot fi considerate ca fiind familii în adevăratul sens al cuvântului. Uniunea persoanelor de acelaşi sex este contrară naturii umane şi drept urmare nu poate fi recunoscută ca fiind căsătorie. Legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex reprezintă un atac grav atât împotriva vieţii, cât şi a familiei.